JU CAFO’ DELLA PRUVINGIALE 33. CACCEMOJI TUTTI MENO CHE JI ME’
PRUVINGIALE 33 – L’atra sera ngi so jitu alla riuniò per remannĆ alla casa ssi abbronzati senza ji aju mare che hau ‘nvasa la piana eju Fucinu. M’ha nvitatu unu che te’ ‘na freca de coppe de terra.
Entru ju baracco’ dej’attrezzi eraamo ‘na vintina. Parla unu, po’ parla ‘n’atru, tutti che teneanu fa’ queccosa pe’ remannĆ tutti alla casa se’.
Alla fine hannu scrittu ‘nu papiru da mannĆ a ‘nu certu ggenerale. ‘Nu ducumentu puliticu tuttu pjinu de raggionamenti. Isciti da loco m ĆØ jtu j’occhiu a ‘na baracca piena de quatrani, tutti niri come ji tizzuni.
A’jiamicu me allora ji so dittu: “ma quissi ji remannemo alla casa da ddo so’ vinuti?”. Che cazzu ici!
M’ha rembrottatu issu: “quissi stannu bboni addò stau. Quissi servu a mmi.
Se ji remanno tutta sta terra che vidi ngi ve’ tu a zappalla?
Eppo’ custanu pocu e a magnĆ spizzicanu.
Addo ji troi ecco cristiani cuscƬ?” Zittu ji, ma ‘na cosa la so’ pensata.
ValaddƬ che j’amicu me deju Fucinu a magnĆ , magna co lla occa se’, ma pe’ cacĆ ji piace sirvisse deju culu dej’atri.



