JI SABBINI E JU TEMPU CHE FA’
CUPPJTU – Come arria j’autunnu tutti a volé sapé ju tempu che fa. Ji ci proo tutte le mattine a cerca’ de capì. Però non è cuscì facile. Stammatina la machena non me partea. La battiria s’ha morta. Po’ me so’ accortu che ddu rote eranu sgonfie. E le atre ddu quasci. Allora all’appee me so’ giratu tuttu ju comprensoriu pe’ vedè che aria tira. Alla piazza de Prituru ju barre era chiusu. Certi cani steanu a fa’ le punte a ‘na cana ngalore. Quannu mannu istu me sse so’ fioccati. Penseanu che me piacea la ca’ pure a mmi. Versu cuppitu tre entru a ‘na casa. Mojie e maritu se steanu a scrocchià. Essa avea crompatu ju pesce congelatu, issu ju olea friscu. A ‘nu certu puntu la signora prima j’ha tiratu ‘na cazzarola ‘ntesta, po’ j’ha ittu “tu ugni annu ulisci ju pesce friscu. Embè pure ji ju olesse, ma tutti ji jiorni. Invece de commatte co ssa ‘ngojietta secca che te retrui”. ‘Ngazzatu, esce sbattenno la porta e meju retroo ‘nnanzi. Ji icio “ma che tte ssuccessu?”. E issu: “Zittu, lassame perde, a casa è sempre ‘na questiò de pesce”. Me so’ rimissu a girà. Arriatu a Cagnanu ju cielo ha nguminciatu a schiarisse. Facea ‘nu cazzu de friddu che leetese. Versu Cascina ddu cavaji steanu a fa la corte a ‘n’asena ecchia. Monta ji che monta tu alla fine ji ddu cavaji se so’ leata la suddisfazziò. L’asena, tutta contenta, s’è messa a magnà lo fienu. Mentre ji padruni delle bestie discuteanu. Ju cchiu paraculu icea a j’atru. Quanno se figlia se esce ‘nu mulu è ju te. Se esce ‘nu bardottu è ju me. E quij’atru cunvintu ha pigliatu nu pezzu de carta dajiu saccu dello mangime pe’ ji pollastri e co ‘na matita ha scrittu ju contrattu. Firmata la carta so’ pensatu. Speriamo che ne nasciu ddu de bardotti, sennò quissi vau a fini ajiu tribbunale.
Gios



