
TONINO FRATTALE LA VOCE POETICA DELL’ATERNO… AUMENTA TUTTU
So’ jitu a confessamme, l’atru ieri,
pe’ via che tenèo fa la communione.
Da quanno pecco solu coi penzieri
Ju prezzu pe’ ottenè l’assoluzione
S’aggirèa ‘nturnu alle tre avemmarie.
Sta botta ‘nevce, non ci sta da rìe
Pecchè ju fattu a mmi me pare grave,
ju frate che non è chiù fess’ej’atri,
l’assoluzzio’ che me custèa tre ave
me l’ha aumentata de ‘nu gloria patri.